Câte vieți date întâmplării de zestre
Câte clipe de gheață, câte șoapte
Câte biciclete, câte ferestre
Câte morți așteptându-și rândul
Câte vrăbii urbane, câte mierle campestre
Câte cuie roșii zi și noapte
Găuresc pământul…
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și inevitabilității morții, folosind imagini poetice pentru a ilustra trecerea timpului și numărul mare de evenimente și experiențe care alcătuiesc existența. Tonul este melancolic și contemplativ.