Vântul se strecoară printre case șerpește
mușcă sau are clește
cu care strânge, farmă și strâmbă
drumuri, munți, metereze
ca o duminică amânată, ca o sâmbătă
în care vin să te-aresteze.
Împrăștie ici-acolo dar treze,
ultimele zdrențe de curcubeu –
ultimul bufon care a avut cuvântul.
Aș vrea să pot să nu mai fiu eu.
Se strecoară prin oase vântul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de alienare și deznădejde, folosind metafora vântului ca o forță distructivă și omniprezentă. Naratorul își dorește să scape de propria identitate, simțindu-se copleșit de realitate.