Rănit și cicatrizat aiurea, văzduhul
Cruste. Sau norii cojindu-se întorc
pe dos cerul. Zboară prin aer
saltimbanci cu capetele-n jos, cu picioarele
în sus ca praștia. Dintr-un călcâi de copil
izvorăște marea.
Din mare a izvorât mitologia.
Orizontale și verticale corăbii
umplu spațiul dintre vocale și valuri,
Limbajul deosebirii,
S-au prelins trandafirii până sub timp.
Sensul versurilor
Piesa explorează teme legate de mitologie și trecerea timpului, folosind imagini puternice și metafore. Versurile sugerează o reflecție asupra originii și evoluției poveștilor, precum și asupra modului în care timpul transformă realitatea.