Mă uit în păsări
Ploua se uită în crivăț
Mă uit în soare
Clatină-te rapiță
A ruginit pipirigul
Semănăm gheață
A fi ateu e o deznădejde
Ploile, vântul și soarele amestecă
Morții
Scutur lopata
Până la picioare
Am răni pe picioare
Mă aplec
Iau bulgărul
Și-l sfărâm între degete
Țărâna curge în eternitate
La rândul meu
Netrebnic și absent
Amestec morții.
Noroiul se usucă pe mine
Sensul versurilor
Piesa explorează tema morții și a efemerității vieții prin imagini ale naturii în descompunere și sentimente de deznădejde. Naratorul pare a se identifica cu ciclul natural al vieții și al morții, simțindu-se parte a acestui proces inevitabil.