Versuri corectate și adnotate
Nu vreau să fiu ce sunt. Avară soartăÎn ăst netrebnic veac m-a azvârlitCu praful și plictisul din Castilia.Mereu aceleași lucruri: dimineața,Făgăduind pe azi, ni-l dă pe mâine,Taifasul cu bărbierul și cu popa,Singurătatea ce-o sporește timpulȘi-o umbră de nepoată analfabetă.Sunt om în vârstă. O pagină uitatăFăcutu-m-a nepieritoareVoci ce mă strigă: Urganda și Amadis.Moșia mi-am vândut și … Citește mai mult
O limpede-apă curgeSpre un tărâm ce-atingeUn suflet ce trasareTe simt… un fir de iarbă…Întins… Mă simt țărânăAștept s-ajungi la mineSă-ți simt pasul ce mă sfarmăAtingerea… m-ar întineri o viață…În noaptea ce-a cuprins tăcereaSunt sclav nevăzător…Într-un minut de nemurireÎți ascult glasul… te simt departe… Mă simți cum tremurÎmi știi dorința…Zâmbind… din apă te ridiciAi venit să-mi … Citește mai mult
Se zbuciumă a patimii vâltoareLa malul neînfrântei țărâne;Asvârle poetice mărgăritareȘi vieții câștig îi rămâne.
Spicul acesta, în vântul nădejdei legănat,Nu știe, coasa moartea i-o da sau vijelia.Dar, răbdător, așteaptă norocul ce-i e datDestinul să-i străbată și vara, și câmpia.Își aurește taina cu valuri larg veniteDin oceanul galben ce soarele-o să nască,Se dăruiește omului, acelui ce sortit eȘi vrea cât mai aproape de boltă să sosească.În firava oglindă unde s-aprinde … Citește mai mult
Oala n-ar sparge-un zvăpăiatZbanghiu – din care bea când e-nsetat –Iar El, care din țărână mi-a dat Chip,Să mă sfărâme fiindcă-I supărat?!
Lumea n-a crescut la sânu-i nici o roză din țărână,până când n-a sfărâmat-o, risipind-o în țărână.Dacă norul, ca o mare-ar smulge norii de țărânăpururi ar ploua cu sânge de la dușii în țărână.
Nimic n-au să te-nvețe savanții. Dar alintulSuav al unor gene o să te instruiascăCe este fericirea. Preschimbă-n vin argintul,căci țărâna e grăbită ca să te găzduiască.
Trăind, ești doar un trecător;Murind, omul se întoarce acasă.O scurtă călătorie între cer și pământ,Apoi devenim vechea țărână care-am fost prin miile de veacuri.Zadarnic vrăjitoarele cântăresc leacuri în balanța lunii;Fu-sang, copacul imortalității, s-a prăbușit devenind lemn pentru foc.Omul moare, oasele lui albe tac și nu pot rosti un cuvântCând pinii verzi simt în ramuri venirea … Citește mai mult
Când voi fi țărânătu să-mi priveghezi mormântul,greiere!
Sunt fata la care te gândeștiSingurul lucru fără de care nu poți trăiSunt fata pe care o așteptaiO să te fac să îngenuncheziO să te fac să cerșești pentru mai multProbabil ai crezut că nu voi ajunge atât de departeProbabil ai crezut că voi sfârși pe bancheta din spate a unei mașiniProbabil ai crezut că … Citește mai mult