Cărțile mă izbăvesc de uitare, de necazuri,
Apelor învolburate le pun praguri, le pun iazuri,
Leagăne în insomnii prelungite nopți de-a rândul,
Doar prin ele se coboară cerul una cu pământul,
Doar prin ele vremuri vechi, vin aproape, ni se-arată
Numai basme și minuni izvorând ca altădată.
Din podea până-n tavan stau cuminți și tot așteaptă
Să-mi arate viitorul, șchiopătând, treaptă cu treaptă.
Elegante-n poezie, ori legate-n scândurele
Mă tot cheamă să mă-nvețe cântecele ascunse-n ele.
Parc-am fi de-o veșnicie în grădina cu albine.
Doamne, chiar și Tu, prin ele, strălucești și cânți în mine!
Sensul versurilor
Cărțile sunt văzute ca o sursă de salvare, cunoaștere și conexiune spirituală. Ele oferă alinare, deschid porți către trecut și viitor, și dezvăluie minuni ascunse, fiind un mijloc prin care divinitatea se manifestă.