Versuri corectate și adnotate
Straniu – ca în copilărie când mă gândeam ceciudat ar fi să-mi pot spune vreodată, fiind înpreajma unei ființe, spre care să-mi ridic ochii,așa – uite, că în închipuirile mele, ea spuneasta, și eu, tocmai asta știu – și îi pot răspunde, să-i spun.De aici, mai departe, deci ea vine la mine, cum stau în … Citește mai mult
Prețuiesc cu patos scrisulȘi pe bunul scriitor,Ce-și arată tot dichisulAl culturii creator.Prețuiesc omul cu carteCe aduce în scrisul luiȘi cu dragoste împarteGânduri cititorului!Prețuiesc pe jurnalistulLuptător neobosit,Care-i critic și analistulȘtirii, ce i-a parvenit!Prețuiesc nespus tiparulȘi pe vrednici truditori,Ce cărților le dau harulDe-a atrage cititori!Prețuiesc bibliotecarulCe e arhivar al cărții,Care vecinic are darulDe a ști a le … Citește mai mult
Dragă Kitty, raiul este o cameră fără ferestrePlină cu cărți în toate limbile pământului.Să nu exagerăm totuși. Trebuie să fie loc.Oamenii merg, nu zboară din bibliotecă în bibliotecă.Lectura are nevoie de-o cale de acces.De pildă, cărțile de poezie mă ajută să respir,Cele de aventuri să uit de foame și singurătate.Numai cărțile de dragoste mă deprimăDeocamdată.Nu … Citește mai mult
Dragă Kitty, cărțile m-au învățat totuldespre viață și despre moarte, desprepărinți și străini, despre bine și rău, despre oameni și animale, despre pace șirăzboi. În fiecare zi îmi deschid sufletul într-o carte. Când citești, nu maiești singur. Totuși, nu te poți certaîn nicio carteCu tine sau cu lumea,doar te poți împăca.De pildă,cuBibliate împacicuDumnezeu.Costel Zăgan, CONTRJURNALUL … Citește mai mult
Doar un lucru printre lucruriÎnsă şi o armă. A fost făurităÎn Anglia, în 1604,Şi au încărcat-o cu un vis. Închide în eaZgomot şi furie şi noapte şi stacojiu.Palma-mi o cântăreşte. Cine ar spuneCă în ea se ascunde infernul: bărboaseleVrăjitoare, cum sunt parcele, pumnalelecare execută legile umbrei,Aerul delicat din castelulCe te va vedea murind, delicataMână, în … Citește mai mult
Lasă cartea să cadă, fiindcă știu acumcă sunt ființele din carte.(Vor fi ale alteia, Cartea cea mare,dar ce importanță poate avea asta pentru ei?)Acuma sunt Paolo și Francesca,nu doi prieteni care se împărtășescdin aromele unei povești.Se privesc cu neîncrezătoare uimire.Mâinile lor nu se ating.Au descoperit singura comoară;s-au găsit unul pe altul.Nu-l trădează pe Malatesta,fiindcă trădarea … Citește mai mult
E cartea lui Olahus teologul,Cel care nu s-a lepădat de RomaCând Luther s-a desprins în MiazănoapteȘi Wyclif și Jan Hus. Din răsăritVenit-a în Italia să-și afleLa greaua-i apăsare mângâiereaȘi-atunci povestea neamului a scris-oDin țara lui, purtându-l în legendă.O dată doar ținut-o-am în mână.Hainul timp să șteargă amintireaFerecăturii n-a putut și simtAtingerea acelor file, pipăiCerneala literei … Citește mai mult
Cărțile mele (care nu știu că exist)Fac parte din mine la fel ca acest chipCu tâmple și ochi cenușiiPe care în zadar îl caut în oglinziȘi-l pipăi cu mâna făcută căuș.Nu fără-ndreptățită amărăciuneMă gândesc că toate cuvintele esențialeCare mă exprimă se află în aceste zileCare nu știu cine sunt eu, nu în cele pe care … Citește mai mult
În amurgul de aurori într-o atmosferă senină al cărei simbolar putea fi amurgul de aur,bărbatul așază cărțilepe rafturile ce așteaptăși simte pergamentul, pielea, pânzași plăcerea pe care o producecunoașterea unui obiceiși stabilirea unei ordini.Stevenson și celălalt scoțian, Andrew Lang,vor relua aici, ca prin farmec,discuția liniștită pe care au întrerupt-omările și moartea,iar pe Reyers nu-l va … Citește mai mult
Despre hidalgul smead și stăpânitDe eroism și gust de aventurăSe crede că – virtualitate pură –Biblioteca nu și-a părăsit.Isprăvile fidelei povestiri,Burlesc ori tragicomic încheiate,De el, nu de Cervantes, sunt visateȘi-nțesate-s de-nchipuiri.La fel mi-e soarta. Știu că esențialȘi fără moarte s-a pierdut cevaÎn chiar biblioteca ce-ngropaPovestea cu hidalgul exemplar.Copilul filă-ntoarce grav cu-eresuri,Visând nedeslușite-nțelesuri.