Steaua imnului.
Râu încuiat în cerul omogen,
Arhaic unt, din lăudată seară,
Scurs florilor, slujind în Betleem,
Când gărzile surpate înviară.
Să port – sub raze deget șters înting –
Un liniștit, un rar și tânăr mugur
Prin ger mutat, prin tufele de zinc,
La stâncile culcate: să le bucur.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment mistic și contemplativ, folosind imagini ale naturii și simboluri religioase. Sugerează o călătorie spirituală sau o căutare a speranței și a bucuriei în locuri neașteptate.