Secol.
Răsărit al crestelor de păsări,
Steme nicăiri în fâlfâit,
Bântuie, când soarelui voit
Arcuite pajurile căţări.
Seceri dintre secete-au sclipit!
Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri,
Anulare unor albe timpuri,
Sub arginţii muntelui orbit.
Sensul versurilor
Piesa evocă un sentiment de melancolie și reflecție asupra trecerii timpului și a legăturii dintre natură și trecut. Imaginile poetice sugerează o contemplare a istoriei și a transformărilor pe care le aduce cu sine.