Ion Barbu – Edict

Edict.
Această pontifică lună
Cuvânt adormiților e,
Din roua caratelor sună
Geros, amintit: ce-ru-le.
O sobă, cealaltă mumie.
Domnește pe calul de șah,
La Moscova verde de-o mie
De turle, ars idol opac.
Dogoarea, podoabă: răsfețe
Un secol cefal și apter.
– Știu drumul Slăbitelor Fețe
Știu plânsul apos din eter.

Sensul versurilor

Piesa descrie un peisaj sumbru și mistic, plin de simboluri ale morții, decăderii și puterii religioase corupte. Imaginile evocate sunt puternice și obscure, sugerând un ciclu continuu de declin și transformare.

Lasă un comentariu