Ion Barbu – Edict

Edict.Această pontifică lunăCuvânt adormiților e,Din roua caratelor sunăGeros, amintit: ce-ru-le.O sobă, cealaltă mumie.Domnește pe calul de șah,La Moscova verde de-o mieDe turle, ars idol opac.Dogoarea, podoabă: răsfețeUn secol cefal și apter.– Știu drumul Slăbitelor FețeȘtiu plânsul apos din eter.

Nichita Stănescu – Edict

Edict.Pot să fiu uitat, pentru cănu țin la brațe, pot să-mi lipsească.Pot fi părăsit, pentru cănu-mi iubesc picioarele, pot mergeși cu aerul.Pot fi lăsat singur, pentru căsângele meu se varsă în mareoricum.E loc. Toate coastele s-au ridicatca niște bariere.E lumină destulă. Privirile melenu văd decât o singură mască.Dar ea nu există încă,așa că e loc, … Citește mai mult