Versuri corectate și adnotate
Ești stea fără lumină.Trup, fără Dumnezeu, ești stea fără lumină,răpită în iluzia reîncarnării,alimentând memoria urcăriiireversibilă cișmea de adrenalină.Mă-ntreb, te merită pământul oaredupă ce-ai fost odată om,ce flacără ai ars în cupa torțiica să-și repare cicatricea morțiiTerra cu tine?Trup fără Dumnezeu, încă ești totușiparte a omenirii,în tine, Viața, fără să te-ntrebe,continuă să-și calculeze oracând ne va … Citește mai mult
Nimic nu e mai crud decât dobândirea conștiinței.Ești om, cât ești sărac, și orb, și surd,nu vezi, n-auzi, nu știi, nu trebuie să dainici taxele pe frică, nici cota pentru Rai,nici Vieții socoteală, nici morții sens absurd,ești om, cât nu știi c-ai purta vreo vinăcă Lumea aceasta nu-i mai maredecât puterea ta de-ai da dimensiune,ești … Citește mai mult
Spre cer, văzduhul pare înflorit.O, floare de văzduh în adormire,cum te închizi de noi;un fel de lepădat de lucruri vorbitoarece încercând să-ți fure mărginirea,îți urcă prin tulpini de spumăfulgerătoarele dureri,spre inima, ce-n forma vieții,pare a bate-n porți de nicăieri.În jos te uiți și plângi, săgețile visate,printre petale ce nu se pot vedea,în timp ce tu, … Citește mai mult
Viața din trupul uman.Trupul uman e locul în care adastă Dumnezeupe Pământ!Nimeni nu știe adevărul cinstitdespre sine sau despre realitatea divină,care, nu întâmplător, în trup a nimerit.Trupul are posibilitatea s-aleagăforma divinității din propria-i gândire,motiv pentru care, nu trebuie să-l mirefaptul că într-o zi va fi uimitde câtă singurătate în jurul lui va apare.Dar va fi … Citește mai mult
Revelație.Din sângele scurs, Viața revine în trupprin misterioase artere,unitățile divine, din noi, nu se rup,reintegrându-se după anumite repere.Pe Terra, Viața își are sediul în trupul umanși-n spațiul indus prin care trece,în mod straniu, în urmă cu mai bine de un an,am asistat și eu la ce se petrece.În lumea ce părea pierdută în cer;nu știu … Citește mai mult
Despre mine, parcă, am de spus.De n-aş fi eu, întâiul meu sosit,pe cel care ar sosi întâi l-aş condamnadin adormire să-mi dezlege somnul,lucidităţii visul să i-l ia,ca să rămân real, în carnea mea.Nu am nimic de îngrămădit la uşatimpanelor;spusul nu este arma mea, cea tare,eu dacă vin, vin ca o alintarecare mă foloseşte-n locul ei..din … Citește mai mult
Orbii apocalipsei.De ştiu ceva, ce altora prin minte nu le trece,cui să îi spun,pe cine să trezesc din somnul invincibil,în geamul cui, cu sufletul, să batnoaptea târziu sau ziua prea devreme,cui să-i dezvălui zorii pe-nseratşi dimineţii cui să-i spun să chemeca pe un copil mânat la legănataura nopţii?.Cui să îi cer să iasădin monotona lume … Citește mai mult
De ce, Doamne, măsori trecerea Ta, pe Pământ, cu oameni?De Dumnezeu e plin și trupul și Pământul!Dar cum să poată încheia un pactconștiința morții, cu eternitatea rămânerii?De Dumnezeu e plină materia umană,și cerurile-s pline la refuz,însă nu poți înlocui din uzideea morții provizoriicu cea a unei morți definitive.Din ce imagini pure, ofensive,poți încropi alt vis, … Citește mai mult
Nepăsător la suflet când mă uit.A sufletelor zbatere și umbrămi-e inutil de mare nepăsareprintre adormite mătci prin care ce umblă,cu morții și cu viii în spinare.Nu sunt subtile forme de-amânarestările de care suferă lumina,din cugete căzând precum senina, înfrângere,pe malul întunericului totuși cadobscure plănuiri din vechiul vad.Sunt prea răsfrânte cercurile-n jurprin echilibrul bolților căzute,de aceea, … Citește mai mult
E mult prea mare Universul,pentru a fi imaginat de oricine.Ce-ai creat, Doamne, și cu ce putere?Ce ordine ai pus în lucruriși cum ai transformat-o din Tine-n infinit?Cu ce-ai gândit în loc de creier,iar de zidit… cu ce-ai zidit, căci brațe n-ai,cuvinte adevărate n-ai rostit?Cum ai făcut? Cui ordine ai datsă pună schele și să facă … Citește mai mult