Versuri corectate și adnotate
Slava să aibă nesfârșitaSlava să aibă nesfârșitaDumnezeirea-ntreităUnimea nedespărțită. Tatăl AtottiitorulȘi Fiul IzbăvitorulȘi Duhul Mângâietorul. Unul fiind în trei fețeS-a pogorât să ne-nvețeSă ne-arate cu blândețe. Să pricepem să-nțelegemSă cunoaștem să alegemLa iad în munci să nu mergem. Că în cer sunt multe caseÎmpodobite frumoaseTot cu raze luminoase, Unde drepții se adunăCu toți sfinții împreunăȘi își … Citește mai mult
Și dacă ochiul nu ar fi solar,Nicicând el n-ar putea privi spre soare;De n-ar fi-n noi dumnezeiescul har,Cum ne-ar putea vrăji divinul oare?
Izbăvire.La ceas tăcut, între pământ și cer,Când clopotul tăriei amuțește,Când valul nopții a-nghețat stingher,Un gând străin în mine se ivește.Nu-i gândul meu, îl recunosc ușorDin viforul ce mi-l strecoară-n suflet,Din șoapta-i cea vicleană-ncetișorÎntinsă cursă pentru al meu umblet.La ceas tăcut, între pământ și cerÎngenunchez tăcut și-mi strig durerea:„Părinte ia-mi Tu teama din ungherȘi-n locul ei … Citește mai mult
O nouă biblie ți-am pus pe masă.Din spaimele prea lungilor tăcerifurii mocnind, ascuns între latente stări,amplifică teroarea neașteptatei lupte,prin creșterea sonorei anunțăria iminenței vechilor seducțiice ar putea ucide-n conservare,deci, ele, ca lumină vorbitoaresticleau printre cuvinte mute, anunțându-șidefinitiva instalare în spiritul comun.Dar dincolo, ca la un pol opus,prin noua vrajă luminau mai taremirajele rebelelor divine,ce-și impuneau … Citește mai mult
Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri,Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit,Tainică verigă care leagă cele două firi:Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit.Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții,Urieș semeț, pe care o suflare te doboară,Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științiiȘi a cărui cugetare ia nimicul drept comoară.În zadar te-ncerci a … Citește mai mult