Epigrama
– (II) –
Dacă nu se duce mintea
Sus la ceruri sau la moarte,
Prea ușor se rătăcește
La vorbirile deșarte.
Și de nu se odihnește
Mila păcii întru noi,
Vom găsi mereu pricină
De gâlceavă și război.
Iar când nu ne dăm silința
Spre cunoașterea de sine,
cântărim mai totdeauna
Numai faptele străine.
Sensul versurilor
Piesa îndeamnă la introspecție și la căutarea păcii interioare, avertizând asupra superficialității și a conflictelor generate de lipsa cunoașterii de sine. Subliniază importanța elevării spirituale și a concentrării asupra propriilor acțiuni, în loc de a judeca pe alții.