Versuri corectate și adnotate
Semnul sfintei crucii.Semnul crucii este nouaScutul cel mântuitorCare depărtează răulȘi ne dă la toate spor.Deci să facem cum se cadeCreștinescul nostru semn,Căci vrăjmașii fug atunceaCa de preacinstitul lemn.Iar acei ce bat în cobzăȘi pe cruce o îngână,Au sămânța necredințeiȘi pecete rea la mână!N-au evlavie în suflet,Nici rușine la obrazPlecăciune nu pot faceCă-i „boierul pe grumaz”!Domnul … Citește mai mult
Preasfântă Maică şi Fecioară,Nădejdea sufletului meu,Tu eşti a mea mijlocitoareLa Milostivul Dumnezeu.De n-ar avea în ceruri lumeaRudenie de pe pământ,Atunci ar fi pustie viaţa,Asemenea unui mormânt!.De nu erai Tu primăvarăA veacului înţelenit,Ar fi rămas de-a pururi iarnaŞi soarele n-ar fi zâmbit.De n-ai fi revărsat Tu zoriiPeste pământul adormit,Atuncea umbra cea de moarteAr fi rămas fără … Citește mai mult
O, Maică Sfântă!Preasfântă Maică și Fecioară,Nădejdea sufletului meu,Tu ești a mea mijlocitoareLa milostivul Dumnezeu.De n-ar avea în ceruri lumeaRudenie de pe pământ,Atunci ar fi pustie lumea,Asemenea unui mormânt.De nu erai tu primăvaraA veacului înțelenit,Ar fi rămas de-a pururi iarnaȘi Soarele n-ar fi zâmbit.De n-ai fi revărsat tu zoriiPeste pământul adormit,Atunci umbra cea de moarteAr fi … Citește mai mult
Aruncându-ne în urmăOchii noștri sufleteștiCătre anii din vechimeA vieții creștinești,Mintea noastră se uimeșteDe sfințenia de-atunci,Limba fără grai rămâne,Ne simțim ca niște prunci.Căci vedem păgânătateaDând război necontenitAdunările creștineDin Apus și Răsărit.Și aflăm credința sfântăCa un foc atunci arzândIar Biserica în culmeaBiruințelor șezând.Adâncindu-ne mai tareÎn trecutul depărtatAl Bisericii creștineGândul nostru stă mirat:Uriași vedem în fațăPe străbunii credincioși,Noi … Citește mai mult
Luceferii Științei.Învățații ce de astăziTot se străduiesc mereu,Ca deplin să dovedeascăCă nu este Dumnezeu.Cu progresele științeiCa și mândrul „Lucifer”,Danșii vor să se înalțeAstăzi mai presus de cer.Două „uși” le stau în fațăȘi rămân aici mirați,După cum la „poarta nouă”Stă un bou, să mă iertați.Una este „ușa vieții”Care lor li s-a închis,Alta este a pierzăriiCare groaznic … Citește mai mult
În vremea nopții lângă apă,În lunca Sfântului Iordan,Așteaptă căutând în zare,Un pustnic Calamonitean.Ce ai, bătrânule Părinte,De ești așa nerăbdătorȘi tot privești în ceea parteCu ochiul tău iscoditor?Ai pus vreo undiță în apăȘi n-o găsești la locul eiSau la loc mai bun de pescuireDe ceea parte poate vrei?Dar asta nu se face noaptea,S-o faci mai bine … Citește mai mult
Niciodată duhul nostruNu se poate liniștiDacă nu ne dăm silințaÎntru Domnul a trăi.După cum nu tace prunculCând lipsește maica sa,Tot asemenea și duhulNu se poate alina.Întru Domnul este pacea,Întru El odihna mea,Calea cea adevăratăȘi acum și pururea.Când mintea vrea să zboareLa Bunul Dumnezeu,Atunci vrăjmașul tainicNe bântuie mereu.Împrăștie gândireaCa pulberea în vântȘi caută să tragăPrivirea la … Citește mai mult
Rămas de mic orfan pe lume,Ca un copil al nimănui,Mi-am pus nădejdea mea spre DomnulCerând de-a pururi mila Lui.Bunica, Dumnezeu s-o ierte,Mi-a semănat de timpuriuÎn suflet tainele credințiiȘi rodul lor mă ține viu.O, scumpa mea bătrână sfântăEu, tot ce am îți datoresc,Căci m-ai adus la cunoștințaPărintelui Celui Ceresc.„Când tatăl meu” (cum zice psalmul)„Și mama mea … Citește mai mult
Epigrama– (II) –Dacă nu se duce minteaSus la ceruri sau la moarte,Prea ușor se rătăceșteLa vorbirile deșarte.Și de nu se odihneșteMila păcii întru noi,Vom găsi mereu pricinăDe gâlceavă și război.Iar când nu ne dăm silințaSpre cunoașterea de sine,cântărim mai totdeaunaNumai faptele străine.
Epigrama.Dacă nu se duce minteaSus la ceruri sau la moarte,Prea ușor se rătăceșteLa vorbirile deșarte.Și de nu se odihneșteMila păcii întru noi,Vom găsi mereu pricinăDe gâlceavă și război.Iar când nu ne dăm silințaSpre cunoașterea de sine,Cântărim mai totdeaunaNumai faptele străine.