Versuri corectate și adnotate
Îmi place creierul… paneCu fosforu-i ce aprinde un chibrit.E diferența de la geniu la smintit;Căci dacă el nu e… nu e nimic!.Îl venerăm cu toți pe „alimentul”Ce ne menține treaz și productiv,Ce ne separă bunul de nocivȘi-n reușite este… instrumentul!.E-o gelatină pură d-energieCe-și schimbă fire în metamorfoză..Cu ea creezi mii de poeme, proză;Îți asigură de-ți … Citește mai mult
Geometrie bahică.Hrănit mai mult cu lapte și iaurt,Un grec văzu cu mintea-i înțeleaptăCă între două puncte, cel mai scurtDin drumuri, cu putință, e o dreaptă.Dar axiomul devenit banalȘi însușit de vremile-acesteA fost atunci precum va fi și esteValabil doar pe-un plan orizontal.Și dacă vrei să tragi învățătură,Un plan orizontal, când te gândești,Constați că nu există … Citește mai mult
Gândirea se teme al naibii de altă gândireși-ar vrea s-o arunce (mai plastic!) peste pervaz.Îi cam încurcă independența,proțăpită cumva în peisaju-ica un macaz.Stau pe rărunchi. Meditez inocent.Mă doare-n cot, vasăzică.Lumea din mine n-are soroc –prefixul,adică.
Se bate miezul nopții în clopotul de-aramă,Și somnul, vameș vieții, nu vrea să-mi ieie vamă.Pe căi bătute-adesea vrea mintea să mă poarte,S-asamăn între-olaltă viață și cu moarte;Ci cumpăna gândirii-mi și azi nu se mai schimbă,Căci între amândouă stă neclintita limbă.
Dacă te gândești bineÎntrebarea trăiește în tineNu-i așa că te-ai întrebatDe ce vorbești așa ciudatDe ce, de ce, de ce asta spunem mereuZi și noapte mereu, mereu, mereuDacă întrebarea este în capul tuturorCe se fac, normal, că o folosesc și euNu cred că poți renunța la eaPentru că și-a făcut casa în mintea ta
Juice:Învață de la viață, când simți că n-ai susținere,când toate te apasă, când ești trist cu zilele,când orele trec prea greu, când te gândești la ce-ai pierdut,te mustră conștiința c-ai lăsat multe-n trecut,că multe s-au dus, multe-au apus și n-ai nimic în plus,când soarele a încetat să bată cu suflete în minus.Învață de la cei … Citește mai mult
ÎNTREBAREA 1.Când m-adâncesc în gânduri, mă prinde-ntâi uimireași mă întreb de-ndată: ce oare e gândirea? RĂSPUNSM-ai întrebat odată: „Ia spune-mi, ce-i gândirea?„căci adâncindu-i rostul, cuprinsu-m-a uimirea”.De la ce-i fals ea știe spre adevăr să poarte.Te face să contempli Supremul Tot în parte.Iar înțelepții lumii, în chip pătrunzător,așa au deslușit-o în scrierile lor:Atunci când o idee … Citește mai mult
Nu-s neapărat misterios, poate puțin malițios,Dar admir orice om care aduce lumină într-un loc întunecos.Omul e creator, cu duhul Dumnezeu, cu lucrul,Nația și biserica ne sunt scut și trupul.Trebuie să-mi explic tot, altfel ne pierdem trecutul,Te-ai prins, suntem stejarii care țin cu rădăcinile lor pământul.În timp ce învățământul e la pământ și banii au zburat … Citește mai mult
Constantin Noica.O seamă de cuvinte ‘ncrucișatecu-n talc ce suie tainic din străfundși gânduri în balanță răsturnateca aur de nisip pe-un val la prund.Din Kant și din bătrânul Anton Pannadâncul vorbelor l-ai despicat în taină–un matematic Baltasar Gracian–tu gândul îl dezbraci de-a vorbei haină.Însingurat pe-a veacului aleela ceas secret de brumă și cleștarcu-n toc muiat în … Citește mai mult
Unde am ajuns, că nu știu când am plecatAm luat-o de la început după ce am terminatȘtiu că ce fac prost, să nu repet a doua oarăRepetiția e mama învățăturii, am învățat din școalăTe crezi cel mai bun, nu te crede unu din toțiCe faci tu e extraordinar dar de scurt și de prostFacem cunoștință … Citește mai mult