Tu trebuie să sângeri, să suferi ne-ntrerupt
Întâiul tău născut ni-ți aparține
Să nu-i dai moștenire nici atât pământ
Cât să-și ascundă oasele de mine.
Oriunde bate să nu fie primit
Să nu-și afle-n cosmos liniștire
Din pântecele maicii hăituit
Spânzure ca țap de ispășire.
Să-l frământe sub picioare toți
În agonia lui să se răzbune
Ciungi și ologi și desfrânați și hoți
Să-i străpungă ranele în mâne.
Și adăpat cu fiere și oțet
În loc de lacrimă de-mpărtășire
Zdrobit de lemn ca om și ca profet
Să se umple de Dumnezeire.
Acestui zgârci de carne rubiniu
lipsit de orice slavă și putere
În peștera închis într-un târziu
Să i se dea prilej de înviere
Sensul versurilor
The song depicts a narrative of immense suffering and sacrifice, possibly alluding to religious themes of atonement and redemption. It portrays a figure destined for pain and humiliation, ultimately finding a chance for resurrection despite the torment.