Lucrurile
coșul pentru pâine
ritualul dimineții
și cele două cești
mai știi încă
ritualul dimineții
cine îți întinde mâna
peste masă
unde s-a păstrat.
În nopțile mele nedormite
îmi afum locuința
cu ministranți
tot mai plătesc
bacșișurile și opresc
furtunile
doar în amintirea mea
mai stăruie furtunile
vin măturătorii
ei spală o stradă
ce duce în sus
dar mâinile tale în jurul
gâtului meu și pământul
pe obrazul meu de flori,
cineva strigă poliția
eu strig către cer
să se desprindă aceste mâini
ce îmi sugrumă strigătele.
Ce s-a ales de grădina mea,
cine mi-a smuls
florile, pe cele albastre
mai cu seamă, care
urmau să înflorească,
și copiii mei
aproape le-ar fi zărit.
Sensul versurilor
The song reflects on the lingering presence of memories after a loss. The speaker is haunted by rituals and objects, struggling with feelings of suffocation and the destruction of something beautiful, symbolized by the lost garden and blue flowers.