Ingeborg Bachmann

Ingeborg Bachmann – Bland și În Șoapta I

de

Altă noapte, cea dinaintea ultimei.Cu altă respirație, ea vine mai iutedecât se respire în general.O vedeți prieteni, n-o vedeți?Cum e ochiul, așa e respirația, o simțițiși o vedeți, nu mai priviți,deja mă sugrumă deja mă înhamă,și în hamuri nu răsunăclopotele bufonului,nici nu-i vremea, a fost cândva,și gura, sfâșiată pe la colțuri,cu aparatura toată, mă măsoară, … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Țara Dintâi

de

În țara mea dintâi, în sudm-am mutat și am găsit, despuiate și sărăciteși până la brâu în mare,oraș și castel.Din praf în somn am intratzăceam în luminăși înfrunzit de la sarea marinăscheletul unui copac atârnă peste mine.Aici n-a căzut nici un vis.Aici nu înflorește rozmarinul,nici pasărea nu își împrospăteazăcântecul în izvoare.În țară mea dintâi, în … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Rămâi

de

Călătoriile se încheiară,a stat și vântul din cale.O casă din cărți ușoară în mâini deodată îți cade.Cărțile sunt ilustrate, orice loc arătând.Tu lumea ai reprezentat-o și o amesteci în cuvânt.Profundum al partidei ce are loc aici!Rămâi ca să tragi cartea cu care s-o câștigi.

Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil XIII

de

Soarele nu încălzește, mută e marea.Mormintele, acoperite în zăpezi, nu le dezleagă nimeni.Să nu fie umplută chiar nici o vatrăcu jar vânjos? Dar jarul nu o face.Eliberează-mă! Nu pot muri la nesfârșit.Sfântul are alte treburi;are grijă de oraș și umblă după pâine.Sub povara pânzei, frânghia atârnă greu;curând se va rupe. Însă nu mă acoperă.Sunt încă … Citește mai mult

Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil XIV

de

Așteaptă moartea mea și ascultă-mă iar,coșul cu zăpadă se răstoarnă și apa cântă,în Toledo se revarsă toate sunetele, e dezgheț,un sunet de bine topește gheața.O, mare dezgheț!.La mult să te-aștepți!.Silabe în oleandru,cuvânt în verdele salcâmului,cascade din perete.Bazinele se umplu,luminos și animat,cu muzică.