Iubirea are o glorie și moartea are una,
timpul și timpul de după.
Noi nu avem nici una.
Numai scufundări în juru-ne, de astre. Paloare și tăcere.
Doar cântul ridicat peste praful de după
peste noi va trece.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra efemerității vieții și a iubirii în contrast cu eternitatea morții și a timpului. Cântecul, ca formă de expresie, este văzut ca o potențială moștenire care va supraviețui trecerii timpului.
