Ingeborg Bachmann – Cântece în Exil XI
Tu vrei fulgerarea, cuțitele arunci,deschizi ale aerului calde artere;orbindu-te, din pulsuri deschisesar ultime artificii în tăcere.Nebunie, dispreț, apoi răzbunarea,și îndată regretul și revocarea.Mai vezi cum lamele ți se tocesc,și la urmă simți cum iubirea pălește;cu oneste furtuni, răsuflare curată.Și în temnița visului te îmbrâncește.Unde păru-i de aur atârnă până jos,dai s-o apuci, scara în gol … Citește mai mult