Pământ, mare și cer.
Răscolit de sărutări,
pământul,
marea și cerul.
Înlănțuit de cuvintele mele
pământul,
de ultimul meu cuvânt încă înlănțuite
marea și cerul!
Bântuit de sunetele mele
acest pământ,
ce suspinând în dinții mei
din ancoră se desprinde
cu toate furnalele sale, turnurile
și trufașele piscuri.
acest pământ bătut,
ce își dezvăluie în fața mea prăpăstiile,
stepele, deșerturile și tundrele.
acest pământ neobosit,
cu zvâcnitoarele sale câmpuri magnetice,
ce pe sine aici se încătușă
cu de sine nebănuite lanțuri de putere.
pământul acesta amorțit și amorțind
cu plante solanacee,
otrăvuri de plumb
și torente de parfum –
în mare apus
și în cer răsărit
pământul.
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment de exil și de legătură pierdută cu pământul natal. Natura este personificată și pare să sufere odată cu vorbitorul, accentuând starea de melancolie și deznădejde.