Altă noapte, cea dinaintea ultimei.
Cu altă respirație, ea vine mai iute
decât se respire în general.
O vedeți prieteni, n-o vedeți?
Cum e ochiul, așa e respirația, o simțiți
și o vedeți, nu mai priviți,
deja mă sugrumă deja mă înhamă,
și în hamuri nu răsună
clopotele bufonului,
nici nu-i vremea, a fost cândva,
și gura, sfâșiată pe la colțuri,
cu aparatura toată, mă măsoară, luminează
scriu în acte despre mine,
se pot citi, șerpuiesc pe podea
conținut nici unul.
Sensul versurilor
Piesa descrie o experiență sufocantă, posibil o confruntare cu moartea sau cu o forță opresivă. Vorbitorul se simte măsurat, analizat și deposedat de conținut, într-o atmosferă lipsită de bucurie și speranță.