E seară. E iarnă. E frig.
Sunt singură. Tremur. Mi-e teamă.
În capul meu iar se petrece
Aievea o moarte de seamă.
A mea, sau a ta, sau a lui,
A ei, sau a lor, mi-e tot una,
Pe valea aceasta-nghețată
De moarte se-apropie luna.
Încet, ca un cap atârnat
De-un pom ce se clatină-n cer
Și-mi scutură chiar în odaie
Coroana albită de ger.
Sensul versurilor
Piesa descrie un sentiment profund de singurătate și melancolie într-o noapte rece de iarnă. Imaginea morții iminente și a fragilității vieții este accentuată de simboluri precum luna și coroana albită de ger.