Ce mlădios e piciorul asinului
Ca un deget copita mică atinge clapele pietrelor
Coapsele au o legănare în mers ca apele
Asinul cunoaște pleoapa potecilor.
Diamantul piscurilor tale sticla zborului de vultur
Dar pupila asinului a închis înălțimile.
Lacătele stâncilor nu-l sperie
Poartă pe grumaji frunzele poverilor
Și țipete izbucnesc din el
Cum din argintul râului pescărușii
Sensul versurilor
Piesa descrie un asin în mijlocul naturii, evidențiind simplitatea și legătura sa cu mediul înconjurător. Asinul, deși umil, poartă poveri și trăiește intens, ignorând grandoarea din jur și concentrându-se pe prezent.