Versuri corectate și adnotate
Nici aburul, nici cântecul, nici plantaDin care ziua suie spre tenebreNici oceanele vibrând în verbeNici toamna-n mărăcini rupându-și manta, Nici ceașca-n care primăvara fierbeCu pasul scoborând prin frunze panteȘi nici vânatu-nsângerându-mi geantaNu-mi vor sluji. Sub frunte zvâcnesc febre. Mută? Oarbă? Aieve, mi-ai reda suavăTu numai, glasul luminos, unealtăVânt pânza vieții desfăcându-mi, navă. Și, flaut, tu, … Citește mai mult
Ceva luminos, dulce, vreau să vă anunț,Vouă tuturor, oamenilor de azi și de mâine,De-aceea am mai luat o dată instrumentele poetului,Căci revine poetului menirea să rostească dreptatea de mâine.Vine un timp nou. Iată ceea ceDoar câțiva au presimțit. S-ar fi zis un vălCare ar apărea departe deasupra oceanului. O corabieÎncărcată cu tot ceea ce le … Citește mai mult
Portarul acesta al tinereții mele și vasele în sărbătoare,E duminică; femeile împodobite de soareȘi jocul copiilor fericiți țipând cuvintePe care le asculți visător fără să vrei le înțelege.Simți că nicio plecare, nicio sosire nu tulburăAstă mulțime pașnică la ferestrele zilei,În depărtare o navă nemișcată. MareaFace un zgomot plăcut de stofe și de plante.Și mult ai … Citește mai mult
Te plimbi în călușeii sângelui, ca scrânciob inimaDe pe trapezul privirii se avântă în salt mortal zărileZările ca niște clopote se nesfârșesc dar acrobat vântulJonglează elegant cu frunzele cu tăcerileȘi în borcanul pieptului peștele glasului se încoardă.Caută în fund buruiana care să desfacă lacătele oceanelorCaută în sticlă poleiala și ca o pasăre lumina să înfrângă … Citește mai mult
Dar am râs atât de luminos între hamurile iernii,Cuvintele trezite pe gingiile zăpezii,Și umbra între cristale ca o rufă înghețată,Până ce capul în aerul greu îl legi puternic de soare.O! Flacăra rece în mâini ca un bulgăre de zăpadă,Și-un viitor văratec în strălucirea surprinsă,Așa focul se dezbracă de flacără ca de-o păstaieȘi rămâne numai, mazăre, … Citește mai mult
Nopțile trec din mână în mână ca îmbrăcămintea bogatuluiDesfac cearceafuri peste oasele ghețarilorȘoldul colinelor primește lebăda umbreiSălciile întind lacului o oglindă.Sălcii, voi aburiți aerul ca ferestrele transatlanticuluiFlăcări urcă din voi ca din urnele trecutului,Nuielele voastre au subțiat norii ca vocile,Au ars privirile în arșiță ca savanele.Haide, izbucniți cascade din pietrele liniștii,Revărsați-vă buchete de lacrimi peste … Citește mai mult
Ascuțișul lămpilor pe colierul de glasuri,beteala potecilor suie în cremene,toaca de lemn apleacă brazii,veveriță luna se ascunde în scorbura norilor.
Acum în tipografii mașinile dorm ca niște pești uriașiPrin ferestrele înalte noaptea își scutură sacii cu făină albastrăȘi curelele stau nemișcate ca niște panglici ale tăceriiNoaptea a pus lacătul ei nevăzut peste roțile care au vânturat glasul veaculuiNoaptea a neclintit aceste batoze ale gânduluiA legat în căpițe grâul pentru legănarea ochiuluiA oprit împreunarea literelor fulgerând … Citește mai mult
Mărgelele stelelor pe ramuri întunecateȘi pocnesc în piersicile de catifea sâmburii ca biceleNăvala apelor ca un potop de pumnalePrăvălirea viilor pe costișe cu boabele de soare între frunze,Câmpurile cu oase de fum, fluviile cu armuri de crepuscul,Și tot ce ți se dăruie în sânge sau în pupilăViscolul în respirație prin văile torideCavalcadele de fantome prin … Citește mai mult
Lene!În depărtare bărcile pescarilorAu desfăcut cerul ca o pânză mai mareNisipul e o oglindă aburită unde pașiiApar și apoi se șterg ca obrajii.Câți suntem? Această dimineață liniștită de augustNe-a surprins aici unde cuvintele se amestecăCu vorbirea nedeslușită a mării. CopiiiLiberi, râzând în soare, aleargă după o mingeCare traversează ca o planetă spuma zilei.