Dacă-i atingeți mâna nu știți că i-ați atins-o,
Vă amintiți de dânsul, dar sub un nume nou,
În miez târziu de noapte, în cel mai adânc somn
Cu-adevăratul nume, îl invitați să șadă.
Când va bate la ușă, voi ști că este el
Care ne vine-aproape, la fiecare oră
Și voi îl veți privi fără să-l recunoașteți
El va pleca departe, dar va lăsa-napoi.
O poartă foarte vie și palidă ca dânsul.
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre o prezență familiară, dar nerecunoscută, care revine în amintiri sub o formă schimbată. Sugerează o pierdere sau o transformare a identității, lăsând în urmă doar o urmă palidă a ceea ce a fost.