Vasko Popa – Măgarul
Uneori zbiară,Se scaldă-n praf,UneoriAtunci îl remarci.De altfelNu-i vezi decât urechileDin capul planeteiIar el nu e.
Versuri corectate și adnotate
Uneori zbiară,Se scaldă-n praf,UneoriAtunci îl remarci.De altfelNu-i vezi decât urechileDin capul planeteiIar el nu e.
Stinsă în fragedă vârstăse poate spune că ai schimbat tu lumea?Aceasta pentru mine e o certitudine ce n-o potîmpărtăși altora. Nicicând nu suntem siguride noi înșine care avem totuși ochiși mâini să ne vedem, să ne atingem.O urmă invizibilă nu-i din această pricinămai puțin însemnată? Ți-am spus-o într-o ziși tu: asta nu mă privește.Sunt pitulicea … Citește mai mult
În peșterile măriieste o sete este o dragosteeste un extaztoate dure ca niște scoicile poți ține în palma ta.În peșterile măriizile întregi ți-am scrutat privireași nu te-am cunoscut. Nici tu pe mine.
Dacă-i atingeți mâna nu știți că i-ați atins-o,Vă amintiți de dânsul, dar sub un nume nou,În miez târziu de noapte, în cel mai adânc somnCu-adevăratul nume, îl invitați să șadă.Când va bate la ușă, voi ști că este elCare ne vine-aproape, la fiecare orăȘi voi îl veți privi fără să-l recunoaștețiEl va pleca departe, dar … Citește mai mult