Cum se bucură de eleganța trestiilor, rațele sălbatice,
păpurișul destramă un cântec pe panglica nemișcării
în ierburi alunecă tăciunii din privirea vulpilor.
bursucii se leagănă în adiere cu arbuștii
pitpalacii împletesc un șal din lumina sunetului,
caprele negre fac alpinism,
oglindesc înălțimile,
ploaia dăruie scoarțe oltenești pământului,
și plugurile fac dragoste cu țărâna, o sărută, o mușcă,
iepurii se pitesc la marginea zilei ca dovlecii,
soarele dă mălai vrăbiilor e o bucurie în argint a vocilor.
Sensul versurilor
Piesa celebrează bucuriile simple ale vieții, surprinse în imagini idilice din natură. Este un omagiu adus frumuseții și armoniei dintre elementele naturale și activitățile rurale.