Oricine-o fi, orice-o fi,
Soarele strigă da dinaintea porților,
Ochiul dacă-i înfipt în crestătura-nălțătorului
– ochi înroșit de veghe – dragostea noastră
e dincolo de țeavă,
dincolo de ținta țevii. Mâna n-a obosit
să ochească inima morții.
În fiecare zi casele-și înalță veghea,
orizonturile își schimbă temeliile, locul se lărgește,
într-același jurământ zilnic se strâng tot mai multe,
visurile gâfâie în ochii noștri.
Rană de rană-am măsurat pământu-n lung și-n lat;
măsura-i sigură, sigură arma și speranța noastră,
sigur ochiul și piciorul. Soarele fumează deasupră-ne
ca pâinea caldă pe grindă,
iscând pofta lumii.
Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Sensul versurilor
Piesa vorbește despre speranță și rezistență în fața greutăților. Chiar și în momentele dificile, există o forță interioară și o credință într-un viitor mai bun, simbolizate de soare.