Versuri corectate și adnotate
Petrecurăm ziua-ntreagă zvârlind scrumul țigării-numbra noastră,întinzând glasul până unde ochiul n-ajungea,ca să odihnim lumina în dreptatea noastră,înainte ca seara să tragă-al ei clopot.Una câte una ferestrele se-nchid.Pe două șiruri lungi de paturi dorm soldații.Lanterna lunii trece de fețele celor uciși.Un pian înnoptează sub pinii restaurantului de vară.Acolo-s soldați străini cu pâini mari, albe, cu bere.Când … Citește mai mult
Înșelate de doi nori, aici ți se-opresc privirile.Se-aud strigăte. Un copil cere pâine.O mamă aleargă despletită prin câmpie. Ce mai aștepți?Plugul se-nfige-n pământ. Glonțul acesta-i pentru moarte.De nimic nu ne-am căit. Un trandafir și-a vopsitîn sânge batista șisalută lumea care ne vrea și pe care o vrem.Iannis Ritsos – Poeme (Editura tineretului)
Aici focul ne vede, ne-aude,înaintea noastră ajunge focul, să ardă banca înainte de a neașeza în grădină,să ardă pomii și pașii noștri, înainte ca noi să cunoaștemziua care-a trecut,înainte de-a vedea ziua ce vine. Cine ne-ar crede atunci pe noi,cei care ne-am înlocuit numele cu cel al focului,am ars toate drapelele, și cel cu vulturul, … Citește mai mult
Ce vrea acest soare defilând cu toți pomii?Cum să-i răspunzi, tu fiind în umbră?Pe perete – o mască de ipsos pistruiată de muște. Vâri degetulși măsori orbita-i golită, înnumeri în ochii eipașii ce n-au dus nicăieri,măsori vremea cu slava unei spade ce-a ruginit.Dar soarele nu se măsoară niciodată,nu poți să-l îmbucătățești ca pulsul și vorbele … Citește mai mult
Oricine-o fi, orice-o fi,Soarele strigă da dinaintea porților,Ochiul dacă-i înfipt în crestătura-nălțătorului– ochi înroșit de veghe – dragostea noastrăe dincolo de țeavă,dincolo de ținta țevii. Mâna n-a obositsă ochească inima morții.În fiecare zi casele-și înalță veghea,orizonturile își schimbă temeliile, locul se lărgește,într-același jurământ zilnic se strâng tot mai multe,visurile gâfâie în ochii noștri.Rană de rană-am … Citește mai mult
Copaci mari aleargă-ntr-o epocă mânjită de funingini,într-un pârjol ce arde buruieni și calcane,oameni îmbătați de visurile lor cântă sub ferestrele stelelor,iau pușca, țintesc în cer și zornăie clopoțeii tuturor țintelorpictate cu flori, oi, ciobani cu fluiere,păsări mari, roșii, albastre; lumea-ntreagăca un tir iluminat, pe-nnoptate,înghesuială, strigăte: victoria. Oamenii-apucă pușcași, cântând, se-aruncă-n vâlvătăi.Întâi silabisire – o silabă, … Citește mai mult
Seară spartă, pahare sparte-n jurul mesei,tobă depărtată a unei zile cu soare, cu hărmălaie, cu praf,memorie transpirată scoțându-și acele din cap.Patul de lemn ce rezistă somnului.Un invalid își lovește cârjele de trotuar.Dedesubt, scobit un puț. Încerci cu piciorul. Cine locuiește aici?Piatra umedă. Nu-i nimeni. Ultima țigară.Ultimul vers deasupra oboselii,deasupra fumurilor ce și-au plesnit sacii.Și-apoi, în … Citește mai mult
Cât de dimineață se deschid ferestrele!Lumea-ntinde brațele și copacul crengile. Bună ziua.Fiecare floare își are loc sub soare,fiecare om are-un vis. Fiecare omare un cer deasupra rănii luiși-n buzunar o notiță clandestină-a primăverii.De ce cauți să-mpresuri focul cu granițe?Cum să se-nchidă? Cum să te-nchizi? N-are sfârșit,cheie nu-i. Deasupra celor ucișicerul se-ntinde larg.Măturători, cu lopeți mari,adună … Citește mai mult
Uiți urcușul, te urci.Slava pământului, slava soarelui își dau mâna.Ușile respiră, grădinile intră-n odaie,femeile seceră grâul de pe ochii noștri,așa cum primăvara zugrăvește bălai zilele noastre,așa cum lumina-nviorează la țărm micile corăbii de-excursii,iar cerul sângerând se plimbă printre pomi.Oricât n-ai vrut să crezi tot întrebândrădăcinile, pietrele, păsările și norii, cumpănind sprânceneleca o balanță neagră deasupra … Citește mai mult