„Între ai tăi ai fost, o, Schiller,
şi ai tăi nu te-au cunoscut”.
Este o viaţă moartă, precum şi-o moarte vie;
Ci este şi viaţa ce nu mai are moarte.
Unii preferă pe una, şi alţii-şi aleg alta.
E tristă-a omenirii fatala, cruda soartă!
Prin chinuri şi privaţii şi lupte şi amaruri
Şi deziluzii crude, paţienţă-adamantină,
Prin forţă, -asalt eroic să ia Cetatea Sfântă,
Al cerului imperiu şi vera libertate.
Mult suferişi, o, Schiller, şi luptă avuşi mare!
Căci lungă e durerea, şi fericirea scurtă!
Şi strâmtă şi spinoasă e-a cerului cărare!
Şi greu, inert e corpul! greu dreptul la viaţă!
Du sarcina, o, suflet, du corpul după tine,
În sus, pe calea strâmtă, cu filii, cu consoarte;
Te luptă cu ananga, cu aspra neavere,
Cu limbile de şarpe, cu ochi de vasilisc
(Calumnia, minciunea, invidia, trădarea),
Cu forţa împilării, cu reaua tiranie;
În sus! pe calea strâmtă nici apă, nici merinde,
Nici unde să-ţi pleci capul la frigurile lentei;
Şi luptă-te da prode!.
Avuşi de adversariu pe om, şi-atât ajunge:
Te iartă să-i faci răul, iar binele, nici mort;
Insultă-l, te onorează; striveşte-l, te adoră;
Dă-i glorie, onoare – te-mpilă de ultragiu;
Dă-i patrie, dă-i nume, că el te-expatriază;
Dă-i adevăr, dreptate – calumnia ţi-e parte.
E orb şi-i dai lumină? el vede câte n-ai;
E mut şi-l faci cu limbă? te muşcă ca vipera;
Dă-i viitor, viaţă, că-ţi ia el şi trecutul;
Realţă-l pân’ la ceruri – de viu te-afundă-n iad.
Acesta e păcatul sau omul cel căzut!.
Mai mult decât eroic ţi-a fost, Schiller, asaltul;
O luptă de arhanghel, triumful de martir.
A!!! rece este piatra încinsă de coroană!
Ci mâinile de vergini îi dau astăzi viaţă
Ş-o re-ncălzesc atâta cât flăcărează inimi,
Şi lacrimile curg..
Cântaţi, vergini, dreptatea
Ş-a Terrei împărţire,
Daţi partea la poet;
Cântaţi azi libertatea
Ş-a omului unire.
Onoare la profet!.
Şi repetiţi în horuri, prin mii de miriade,
Germania întreagă, America, Anglia;
Răsune tot pământul oriunde e om liber;
Cântaţi patria, onoarea, virtutea, libertatea,
Tot ce adoară Schiller; cântaţi pe Dumnezeu
Ce scapă inocenţa şi focului dă crima.
Suspinele lui Schiller în horuri repetaţi!
Sensul versurilor
Piesa este un omagiu adus lui Schiller, descriind lupta sa pentru idealuri și sacrificiile pe care le-a făcut. Versurile explorează condiția umană, evidențiind dificultățile și nedreptățile vieții, dar și importanța perseverenței și a credinței în valorile fundamentale.