Vezi steaua care cade pe cer ca o năframă?
În fluturarea calmă c-o moarte care vine,
Va trece mai departe, se va opri la mine,
Sau va ucide frunze prin toamna de aramă?
În noaptea asta-naltă şi somnul e-o cădere,
Înceată ca o pânză ce fâlfâie pe gene;
În telescop cometa s-a rezemat alene
Şi astronomul doarme cu fruntea pe tăcere.
Sensul versurilor
Piesa explorează tema somnului și a morții, folosind imagini poetice ale naturii și ale cosmosului. Somnul este văzut ca o cădere lină, similară cu căderea unei stele, iar moartea este prezentată ca o prezență calmă și inevitabilă.