Versuri corectate și adnotate
Pe umăr, pe frunte, pe brațul tăcut,Mă leagă de vremuri sonore inele,Cling-clang peste lume brățările-mi grele,Pe trup strecurate din necunoscut.Sunt lanțuri de aur cântările mele:Răsună prin ele atâta trecut:Sunt scribul și sclavul adâncului mut,Cling-clang peste lume brățările-mi grele.
Când s-a născut, când a murit,Cu cine se mărginește.IaNord laSudCe-a scris, ce-a spus, ce-a gândit,Cinci ori opt, patru-n treisprezece.Unde i-a învins,Unde-a zidit mănăstiri.L-ai uitat acasă caietul,L-ai uitat acasă.Treci la colț în genunchi,Întinde palma, închide gura.Școala nu era de copii,Ci de biete sufleteCare se-nvățau cu viața.Mes enfants, venez à la leçonUn corbeau sur un arbre perché.Ți-ai … Citește mai mult
Nu da, Doamne, nici unui dușmanSuferința noastră dintr-un anȘi ne iartă nouă dacă plângeInima din noi de-atâta sânge.Pâinea noastră coaptă-n bunătate,Dă-ne-o nouă ca și până-acum,Fă-ne, Doamne, prin durere drumCa unei corăbii pe-noptate.Lasă-ncet din cerul Tău să cadăPacea peste noi ca o zăpadăȘi pe-o rază de luceafăr mareDă-ne semn de milă și-ndurare.Dintr-un cap în celălalt al … Citește mai mult
(În Piazza del Popolo).Unde-au fost plopi odată, înaltul obelisc,În jur fântâna cade în jerbe de luminăO cruce-a-nfipt-o Papa în ascuţitul piscŞi peste Roma pare un gând care se-nchină.Pe piatra greu cioplită, de vreme şi de-o mână,Hieroglife groase vorbesc şi-acum ca ieriŞi pe deasupra apei ce gâlgâie în fântânăNecunoscute semne se urcă înspre cer.Efortul însă pare … Citește mai mult
Când plânge amintirea pe umăru-nserăriiŞi frunzele cad rare, ca lacrimile grele,Tu te-nfiori de grija singurătăţii meleŞi mâna ta desface perdelele uitării.
Sunt beat sau mort, nu ştiu.Calc în mine ca într-un sicriu.Mă-mprăştii cu sufletul pe uliţi,Din bălţi culeg cu ochii suliţi,Plâng în vârful toamnei şi trecPrin frunze ca printr-un înec.Plouă cu aşchii aspre de nor,Obrajii şi ochii mă dor,Şi n-am îndrăzneala să mor,Pentru că sunt mort sau beat.Pluteşte în aer ceva necurat;Poate am ieşit din mine … Citește mai mult
Lui Ovid Caledoniu.Prietene, când umbra serii sureVa coborî sunând dinspre pădureŞi când pe munţi o stea de-argint va bateCu deget umed în singurătate,Aprinde amintirii o făclieŞi-nchide geamul de la răsărit,Va fi pe sticlă chipul meu lipitCa o icoană galbenă şi străvezie.Să nu te sperie ochii mei de lut,Din albul lor tot luciul s-a pierdut –Şi … Citește mai mult
Lui Lulu.Vas pur, crestat în fumul îndoielii,Pe val de Nord stăpân te-ai legănatȘi-n ritm se clătina un spânzuratCu gâtul prins în pânzele vântreliei.Pe maluri aspre, așteptări bretoneTe-au zămislit din viață și din visȘi te-au cântat cu sufletul deschisSperanțe reci în burguri teutone.Poate-ai murit în golfuri fără numeȘi-n liniști clare mai aștepți furtuni..Sau mateloți din depărtări … Citește mai mult
Hlamidă caldă, grijă-mpărtăşită,Din viaţă te-am trecut în porţelanŞi, nemişcat, am aşteptat în vanSă sângere durerea dăruită.
Apoi alte insule veneau,Alți brazi întindeauUnghii subțiri către cer, repetauVechi implorări și iar tremurau,Ca o necontenită vorbire erau.Numai că fără încetare tăceau.Ea, aducând din tundre lapone,Verzi înghețări în priviri, căințiDe mai aprige zone.El, netezitor de ape cuminți,Pescar de moarte jivine,Purta pe buze depărtări și ruine.Ape și ore tăceau,Cei doi nu vorbeau, nici trăiau,Logodiți rămâneau.Apele cu … Citește mai mult