Văd în codru cum sub lună
Zânele gonesc călare.
Zurgălăi aud cum sună,
Sună corn de vânătoare.
Caii albi, cu daurite
Coarne mari de cerbi, în goană,
Parcă-s lebede stârnite
Care zboară prin poiană.
Semn regina-mi face mie
Surâzând-mi de-a călare.
Nouă dragoste să fie?
Moarte să însemne oare?
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă misterioasă în pădure, populată de zâne și simboluri ambigue. Protagonistul se confruntă cu un semn enigmatic de la o regină, oscilând între speranța unei noi iubiri și presimțirea morții.