În amurg, târzia rază
Peste crâng și văi adoarme…
În albastrul din văzduhuri
Luna plină scânteiază.
Cântă greieri la izvor,
Apa strălucind se mișcă;
Ascultând, robit de farmec
Stă drumețul visător.
La izvorul ce răsună
Mândră zână mi se scaldă:
Umeri goi și albe brațe
Strălucind în clar de lună…
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă idilică la amurg, unde natura se împletește cu elemente fantastice. Un drumeț este captivat de frumusețea peisajului și de apariția unei zâne la un izvor, creând o atmosferă de visare și melancolie.