Vioaie strălucea steluța,
Ce jos din cer căzu apoi.
Mă-ntrebi, copila, ce-i iubirea?
O stea-n grămada de gunoi.
E ca un câine plin de râie,
Ce zace mort în praf, murdar.
Cocoșul țipă, scroafa geme
Târându-și pofta-n bălegar.
O, de m-aș prăbuși-n grădina
Cu flori ce m-au dorit odată
Și unde vreau de-atâta vreme
Să am o groapă parfumată!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de dezolare și pesimism față de iubire și viață. Iubirea este văzută ca ceva degradat și murdar, iar moartea este privită ca o evadare într-un loc idealizat.