Heinrich Heine – Fatalitate
Vioaie strălucea steluța,Ce jos din cer căzu apoi.Mă-ntrebi, copila, ce-i iubirea?O stea-n grămada de gunoi.E ca un câine plin de râie,Ce zace mort în praf, murdar.Cocoșul țipă, scroafa gemeTârându-și pofta-n bălegar.O, de m-aș prăbuși-n grădinaCu flori ce m-au dorit odatăȘi unde vreau de-atâta vremeSă am o groapă parfumată!