Venit-am în grădină către sfârșit de noapte,
Chemat de trandafiri cu parfumate șoapte.
Cătam balsamul pentru mistuitoru-mi foc,
Ca și privighetoarea cea fără de noroc.
Precum o lampă-n noapte o roză strălucea
Și-i contemplăm de-aproape cu-uimire fața sa.
Era atât de mândră de tânăra-i splendoare!
La văzu-i amețit-a dulcea privighetoare.
Narcisul avea ochii de lacrimi calde plin.
Laleaua de durere, în sângele-i carmin.
Și-a arătat ce-adâncă e a iubirii rană,
Iar crinul, finul aur și l-a ivit pe geană.
Gingașa anemonă corola și-a deschis
Ca pe-o-nsetată gură de sărutări și vis.
Ia cupa, fiindcă darnic paharnicul e azi!
Plăcere, tinerețe, cântări și trandafiri –
Acestea-s a ta parte. Hafiz, un alt mesaj
Nu poartă briza plină de parfumate știri.
Divanul.
George Popa
Sensul versurilor
Piesa descrie o căutare a alinării într-o grădină, unde florile personificate reflectă diferite aspecte ale iubirii și durerii. Naratorul pare să caute un balsam pentru o suferință interioară, găsind ecouri ale propriei stări în lumea vegetală.