A faptei noastre roadă e doar deșertăciune,
iar ale lumii jocuri sunt tot deșertăciune.
Iubirea pentru Draga-mi tot sufletul mi-l umple,
dar inima și suflet sunt doar deșertăciune.
Trăiește-n pace-o vreme, când caravana vieții
îți dă răgaz, căci timpul e doar deșertăciune.
Nu da vreun gând pe ziua când roza se va stinge,
ci ca și ea fii vesel! Restu-i deșertăciune!.
Nu-ți semeți credința, căci diferența dintre
moschee și tavernă e doar deșertăciune.
Durerea mi-a fost partea și un nedrept destin,
dar ca s-o spun mulțimii e doar deșertăciune.
Faimos e astăzi Hafiz, dar vinul îți va spune :
Și nume rău și faimă – sunt doar deșertăciune.
Divanul
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii efemere a vieții și a deșertăciunii lucrurilor lumești. Singura consolare pare a fi iubirea, deși chiar și aceasta este umbrită de trecerea timpului și inevitabilitatea sfârșitului. În final, totul se reduce la deșertăciune, inclusiv faima și credința.
