Să treci desculț dimineața
Prin iarba verde de-acasă
Cu lanțul de rouă la glezne –
Iată ce este Patria!
Să-ți treacă prin față izvoare
La chip și la vorbă ca mama;
S-auzi cum sparg străbunii
Sub lut la copiii de-afară
Sâmburii dulci ai luminii;
Să muști din întuneric ca din măr,
Desimea lui să nu te înspăimânte;
Să ai o femeie și-n noaptea
Fără sfârșit a genelor ei
Să găsești în zori încâlcită
O limpede privighetoare;
Să poți să ai, dar să nu jindui
O pâine cât
Noaptea orbului de mare;
Să crezi ca piatra-n locul ce ți-e dat,
Ca ea să viețuiești, o, în cămașa apei;
Să mori cu liniștea pe față
În lina ta lumină
Ori sub al spadei fulger
Aceasta e Patria!
Sensul versurilor
Poemul explorează conceptul de patrie prin imagini puternice legate de natură, tradiție și moarte. Patria este definită prin experiențe simple, dar profunde, conectate la pământ, familie și spiritualitate.