Iubito,
singură ai rămas,
ca într-un lan de grâu
o răsărită –
cine trece pe-aproape
se uită la ea.
O, dintre toate plantele
numai floarea-soarelui
singură umbra-și rotește
și numai inima,
căci umbră a sufletului este
roua ochilor mei
întoarsă mereu către tine.
Sensul versurilor
The poem expresses a feeling of loneliness and longing, comparing the beloved to a solitary plant in a field. The speaker's heart and soul are drawn to the beloved, like a sunflower turning towards the sun, suggesting a deep and constant affection.