Un ger ca tăișul coasei,
Miraculos răsărit.
Fumul deasupra casei:
Un măr înflorit.
În anii copii.
Străpuns ca de spadă
Curge-acest asfințit.
Umbra mea pe zăpadă:
Arbore desfrunzit.
În anii târzii.
Strig și îmi răspunde
Primejdia – gură de leu.
Peste ea o singură punte:
Acest cântec al meu,
Cântecul meu.
Voi răzbi? Am să scapăt?
Voi răzbi negreșit:
Mă așteaptă la capăt
Un măr înflorit.
În floare mereu.
Sensul versurilor
The song reflects on life's hardships and the passage of time, contrasting youthful innocence with the stark realities of adulthood. Despite facing adversity, the speaker finds solace and hope in the enduring image of a blossoming apple tree, symbolizing resilience and the promise of renewal.