Umbra potrivește orbirile stridente din geam
Unei reflexii pe fața de masă,
Se întorc în luciul temporar al unui urcior
Hortensiile grase din stratul de flori, un rândunel amețit
Zgârie cerul printre vâlvătăi de nori,
Deasupra copacului, salturi mici de copil….
O nesecată asurzire de valuri
Răsună și atunci în încăpere
Iar neliniști ferme a unui orizont
Albastru niciun perete nu-i rezistă…
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă contemplativă, surprinzând momente efemere din natură și reflectând asupra neliniștilor interioare. Imaginile vizuale și auditive se îmbină pentru a crea o atmosferă melancolică și introspectivă.