Sufletul descurajează chipul
Fragililor arbuști sub geana
Perfidelor șoapte.
Apă lucitoare care în sufletul inocent
Mută spaimă prăbușești
Și în van trupuri cari
La gura astrului, rece,
Suflet neștiutor care te întorci din apă
Și surâzând afli iar
Întunericul.
Se termină anul în tremur.
Sensul versurilor
Piesa explorează un sentiment de deznădejde și apropiere de moarte, sugerând o călătorie sufletească spre întuneric și acceptarea finalului. Anul se sfârșește într-un tremur, simbolizând fragilitatea vieții și inevitabilitatea morții.