Lună magică, atât de purtată ești
Că, rupând tăcerea,
Peste bătrânele ostroave din înalt
Lași un văl obscen.
Sensul versurilor
Piesa descrie o scenă nocturnă învăluită în mister, unde lumina lunii dezvăluie o frumusețe stranie și tulburătoare. Natura este personificată, iar tăcerea este spartă de o prezență obscură.