Dintr-odată
s-a înălțat
pe ruine
o străvezie
stupoare
a necuprinsului.
Și omul
aplecat
peste apa
surprinsă
de soare
își regăsește
o umbră.
Legănată
și încet
ruptă.
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra naturii trecătoare a existenței și a descoperirii propriei umbre, simbol al identității, într-un context de ruină și stupoare. Sugerează o meditație asupra fragilității vieții și a inevitabilei deziluzii.