Flori ale pietrei în fața mării verzi
cu vene ce-mi trezeau în minte alte iubiri,
lucind în molcuma picurare.
Flori ale pietrei, făpturi ivite
când nimeni nu vorbea, și când mi-au vorbit
și mi-au îngăduit să le ating după liniște
printre pini, oleandri și platani.
din vol. Poezii (Cele mai frumoase poezii) 1963
Sensul versurilor
Piesa descrie o contemplare asupra naturii, în special asupra florilor de piatră, evocând amintiri și sentimente legate de iubire și liniște. Este o meditație asupra frumuseții ascunse și a revelațiilor personale găsite în natură.