Mărunte morți prin aer trec spre plante,
și plantele și ele se târăsc
și rădăcina casei o despică,
iar noi ne clătinăm prin încăperi
și înțelegem că e semn de iarnă,
căci orele sunt neîntregi, ca mere
pe care dinți străini le-au încercat,
și drumul dintre galben și albastru
e mult mai greu. Doar tu mă luminezi
ca un ulei prin muchii de flacoane,
perdelele peste tristeți le cazi,
și-n ceasul cu nisip răstorni târziul
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de melancolie și introspecție, folosind imagini ale naturii în declin și ale iernii care se apropie. Vorbește despre dificultatea de a naviga prin emoții și despre căutarea unei surse de lumină și consolare într-o persoană dragă.