Singuratic și pal,
Curgând din prunci spre strămoși,
Spart de trestii și pești somnoroși –
Sunt râul cu un singur mal;
Apă strânsă doar într-o singură
Picătură irosindu-se triumfal,
Torent și tot astfel nimicură –
Sunt râul cu un singur val;
Tras în de sine, totuși în curgere,
Mormântul tăindu-mi-l în aval,
Cenușă sunt și ceară de fulgere,
Sunt râul cu un singur mal…
(Vol. Un poet din Tibet)
Sensul versurilor
Piesa este o meditație melancolică asupra vieții și a morții, folosind imaginea unui râu singular ca metaforă. Râul reprezintă trecerea timpului, singurătatea și inevitabilitatea sfârșitului.